Pe 23 noiembrie la Chișinău s-a desfășurat o ”masă rotundă” despre Ratificarea Convenției de la Istanbul, organizată de Academia pentru Integritate în Conducere, condusă de pastorul baptist, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Valeriu Ghilețchi.
Alături de Ghilețchi alt vorbitor a fost Alexandru Tănase, jurist, fost Ministru al Justiției, judecător și președinte al Curții Constituționale.
În cadrul întâlnirii cei doi au încercat „să discute” procesul de ratificare a Convenției de la Istanbul, cel mai complex instrument juridic pentru combaterea și eliminarea violenței împotriva femeilor, adoptată de Consiliul Europei în 2011.
Discuția însă a fost „discuție” doar ca pretext, pentru că de fapt vorbitorii nu au făcut decît să încerce să convingă audiența că ratificarea Convenției e un act dăunător (Ghilețchi) sau inutil (Tănase).
Poziția lui Ghilețchi era oarecum cunoscută din start – el anunța încă în titlul dezbaterii că aceasta își propune să discute riscul ca prezenta Convenție „să implementeze noua ideologie de gen (gender ideology)”. Adică, sub pretextul dezbaterii Ghilețchi dorea să mai povestească încă o dată istoria conservatorilor religioși precum că încercările de a proteja femeia de violența partenerului ar… aduce sfîrșitul civizilizației, Apocalipsa și restul.
În discursul său, Ghilețchi a vorbit că prezenta Convenție ar instaura un mecanism punitiv anti-bărbați (uitînd de statisticile care arată că femeile constituie majoritatea covîrșitoare a victimelor violenței de gen), că femeile ar fi și ele cumva agresoare (din nou, nu contează că aceasta se întîmplă într-o proporție infimă). În mod evident, Ghilețchi s-a arătat îngrijorat mai ales de faptul că religia este pomenită în contextul în care aceasta să „nu fie folosită ca justificare a actelor de violență”. Adică, în opinia lui, mutilarea genitală a femeilor, violul sistematic al minorelor din unele țări (în care fetele sînt forțate să se căsătorească la 12-13 ani), limitarea femeilor în drepturi – toate pe motiv religios – ar trebui ignorate ori cauza lor ar trebui căutată în altă parte.
(Lucru interesant, pastorul Ghilețchi citează Biblia doar cînd…e vorba de drepturile femeilor și grupurilor LGBTQI+. Cînd partidul din care făcea parte, PLDM, a furat un ditamai miliard și ceva din bani publici, Ghilețchi și-a uitat Biblia care zice „Să nu furi!”. Cum însă e vorba de femei și alte grupuri, iată că brusc, Biblia e carte relevantă)
Celălalt vorbitor, Alexandru Tănase, a încercat să „acopere” intelectual găurile de logică și etică ale prietenului său. Pentru Tănase problema e … în cultură și educație, altfel spus în veșnica cauză a tuturor problemelor contemporane ale moldovenilor – mentalitatea sovietică (URSS e mai vie decît oricînd în discursurile politice ale zilei). Mentalitatea sovietică, evident nu ca și un concept riguros, ci ca o etichetă propagandistică, care înseamnă de obicei „toate cauzele lucrurilor pe care nu vreau să le înțeleg”.
Ulterior, Tănase a mai adus în discuție un argument, foarte drag celor care nu au cum să își apere o cauză într-o discuție onestă și doresc să o protejeze prin derogare de la legile logicii: frica de „intervenția excesivă a statului” în viața indivizilor, care s-ar întîmpla dacă acesta ar lua măsuri în domeniul protecției femeilor față de violența de gen. Cum ar veni, e ok statul minimal cînd femeile sînt bătute, dar dacă am impune măsuri ca ele să fie protejate atunci asta ar…limita libertăți sau dreptul la viață privată? Valoarea argumentului „intervenției excesive a statului” e îndoielnică și din motivul că acesta este de obicei utilizat într-un mod ipocrit. Adică, dacă statul bagă ”limbă de stat” și standarde privind dimensiunea roților de bicicletă, dacă legiferează modul cum constituim partide politice sau ce fel de sare de bucătărie utilizăm, asta e bine, dar iată dacă rugăm statul să ne protejeze de violența pe care unii membri ai societății o aplică altora, atunci…e prea mult stat.
Un ultim argument al lui Tănase, la fel de slab, e că o singură convenție (precum e cea de la Istanbul) nu rezolvă lucrurile în privința violenței de gen. Adevărat, acea Convenție nu e o soluție magică, nici baghetă fermecată și trebuie în mod cert însoțită de alte măsuri dar…e o etapă necesară. Iar odată cu instaurarea unor măsuri legale se schimbă și moravurile.
Conferința a avut și un moment pozitiv, care a încadrat întreg evenimentul în contextul pe care acesta îl merită. Una dintre participante și-a exprimat atitudinea față de tema discutată în felul următor:
„În calitate de victimă a violenței domestice, eu am un singur regret față de această convenție. Că ea nu a fost ratificată de Republica Moldova până sa mă nasc eu. Astfel, poate nici eu, nici mama, nici fratele, nici prietenii/ele, colegi/e de liceu și facultate, vecine, consătene și mulțimea celorlalte victime din țărisoara noastră nu ar fi fost abuzate.”
De ce povestim această istorie de la o conferință obscură?
Pentru că azi, 25 noiembrie, este Ziua Internațională a Eliminării Violenței Împotriva Femeilor. Și pentru că am vrut să povestim contextul neintelectual prin care în Moldova, violența de gen, este încă „un subiect asupra căruia există mai multe păreri”. Fals, există acord și există o singură părere: că violența e un fenomen nedemn și umilitor și trebuie combătută. Cei care caută nod în papură și „nuanțe” în violență nu sînt parte a discuției, ei sînt cei care încearcă să distrugă discuția.
În Republica Moldova 1 din 2 femei a fost victimă a violenței fizice, psihologice sau sexuale din partea soțului sau partenerului pe parcursul vieții. Mai mult decît atît – 1/3 din femeile victime ale violenței domestice niciodată nu au raportat cazurile de violență cu care s-au confruntat.
Deocamdată cel mai complex instrument juridic pentru combaterea și eliminarea violenței împotriva femeilor este Convenția de la Istanbul adoptată de Consiliul Europei în 2011.
De la adoptarea Convenției pînă în prezent, 46 de state au semnat Convenția de la Istanbul, dintre care doar 34 au ratificat-o.
„Convenția se aplică mai ales femeilor deoarece se referă la forme de violență pe care numai femeile le trăiesc (avorturi forțate, mutilare genitală feminină), sau pe care le suportă mult mai des decât bărbații (violență sexuală și viol, hărțuire, hărțuire sexuală, violență domestică, căsătorie forțată, sterilizare forțată). Aceste forme de violență sunt rezultatul relațiilor de putere inegală dintre bărbați și femei și o consecință a discriminării împotriva femeilor.” (sursa 1)
În februarie 2017, Republica Moldova a semnat Convenția de la Istanbul. Semnarea Convenției a însemnat că Moldova urma să racordeze legislația națională în conformitate cu principiile și mecanismele prevăzute de Convenție. Spre exemplu, în urma semnării Convenției, începînd din 2017, organul de poliție a fost împuternicit să emită ordinul de restricție de urgență în cazurile de violență domestică.
În februarie 2018, în conformitate cu principiile Convenției de la Istanbul a fost elaborată, de către Guvernul RM prima strategie națională cu privire la prevenirea și combaterea violenţei faţă de femei și a violenţei în familie.
În iunie 2019, fosta deja coaliție de Guvernare PSRM+ACUM chiar și-a asumat ratificarea Convenției de la Istanbul printre prioritățile de guvernare. Însă Convenția a rămas neratificată iar alianța s-a destrămat.
Din păcate niciuna din discuțiile despre reformarea justiției, care au stîrnit atîta animozitate în cadrul coaliției, nu a vizat reformarea cadrului legal de raportare, pedepsire a agresorilor și protejare a victimelor violenței domestice, adică, în peste 90 % din cazuri, a femeilor.
Azi, de Ziua Internațională a Eliminării Violenței Împotriva Femeilor cerem Parlamentului Republicii Moldova să demareze procedura de ratificare a Convenției de la Istanbul.
Există urgențe mai mari decît discuțiile voastre pe funcții și vectori geopolitici. Violența împotriva femeilor nu are vector, nici limbă de stat. Are alte trăsături: e umilitoare. Iar soluționarea ei este urgentă.
sursa 1. (https://rm.coe.int/istanbul-convention-questions-and-answers-romanian/16809450dc)
Occupy Guguță 
Leave a comment