1 mai: mesaj de solidaritate în lupta pentru drepturile muncitoarelor și muncitorilor

Ziua Muncii nu este DOAR despre picnicuri.

Ziua Muncii este despre lupta istorică a mișcării muncitorești pentru condiții de muncă mai bune, pentru salarii corecte, pentru protecția muncii.

Această luptă a obținut de-a lungul anilor:

• Salariul minim – pragul sub care nu poate scădea salariul angajatului
• Dreptul la asociere  – dreptul la organizarea muncitorilor în sindicate
• Stabilirea zilei normale de muncă la 8 ore și stabilirea plății sporite pentru muncă adițională
• Weekend – repaus săptămânal de 2 zile consecutive
• Asigurare socială – pensii
• Asigurare medicală
• Concediu de odihnă plătit
• Concediu medical plătit
• Concediul de maternitate/paternitate plătit
• Asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă

Raporturile muncii sunt reglementate la modul concret de Codul Muncii, alte legi organice, convenții colective, dar sînt garantate și de Constituția Republicii Moldova și de tratatele și convențiile internaționale la care Moldova este parte.  

Toate interacțiunile dintre angajați, angajatori și utilajele de muncă, indiferent de unitatea în care se lucrează, sunt reglementate de Codul Muncii.

Toată lumea lucrează, însă puțini cunosc legea care reglementează această activitate.

Drepturile muncii reglementate și garantate în Republica Moldova:

• Codul Muncii, Art. 6: Libertatea muncii. Fiecare persoană are dreptul să-și aleagă profesia și meseria. Nicio persoană nu poate fi forțată sau impusă să efectueze munci contrar voinței proprii. 

• Constituția Republicii Moldova, Art. 42 (1): Libertatea de asociere. Orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

• Codul Muncii, Art. 5 (c): Protecția împotriva șomajului. Fiecare persoană are dreptul să beneficieze de asistență la plasarea în cîmpul muncii. Orice persoană care are statut de șomer beneficiază de asistență și ajutor de stat conform prevederilor din Legea Nr.105 din 14.06.2018.

• Codul Muncii, Art. 5 (f): Dreptul la salariu decent. Garantarea dreptului la achitarea la timp integrală şi echitabilă a salariului care ar asigura o existenţă decentă salariatului şi familiei lui. Conform Art. 27 (3) din Legea cu privire la salarizare, plata salariului în natură este interzisă. Salariul se achită doar în bani, în monedă națională. Conform Art. 30, salariul se achită periodic, dar nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi  în baza salariilor lunare ale funcţiei.

• Legea salarizării nr.847-XV: dreptul la salariu minim garantat în sectorul real. Începînd cu 1 mai 2018, salariul minim garantat este de 2610 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru de 169 de ore pe lună.

• Convenția colectivă (nivel naţional) nr. 2 din 9 iulie 2004: dreptul la odihnă.
  Programul de muncă.
  Pentru un program normal de muncă (40 ore pe săptămînă), săptămîna  de lucru are 5 zile, cu durata muncii de 8 ore pe zi şi 2 zile de repaus, una din ele fiind duminica. Se permite aplicarea altor tipuri de săptămînă de lucru, cu repartizarea timpului de muncă după cum urmează:

1. a) săptămîna de lucru de 6 zile. Durata zilei de muncă este de 7 ore în primele 5 zile şi de 5 ore în ziua a şasea;
2. b) săptămîna de lucru de 4 zile. Durata muncii de 10 ore pe zi şi 3 zile de repaus;
3. c) săptămîna de lucru de 4 zile şi jumătate. Durata muncii de 9 ore în primele 4 zile şi de 4 ore în ziua a cincea.
   Concediul de muncă plătit.  Tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare prevăzute la art.111 din Codul muncii.

Codul Muncii trebuie predat în școli.
Despre el trebuie să vorbim nu doar de 1 mai.
Codul Muncii trebuie protejat, inclusiv prin lupte politice și mișcări de protest pentru că realizările luptei istorice a mișcării muncitorești nu sînt ireversibile.

Din contra drepturile muncii și protecția lor sînt atacate în mod constant atît în Republica Moldova cît și în alte părți.

• Sclavia, adică munca forțată, încă există în lume, inclusiv în Moldova. Conform Art. 7 din Codul Muncii, munca forțată este orice muncă impusă unei persoane sub ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia. La munca forţată (obligatorie) se atribuie și încălcarea termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia. Estimările arată că în Moldova peste 22 mii de persoane muncesc în condiții de sclavie (sau 5 persoane la 1 000). 
• În Moldova există oameni care primesc pensii și salarii sub salariul minim și chiar sub minimul de existență. 
• În Moldova există oameni care muncesc peste program, inclusiv în zilele de odihnă, fără a beneficia de salariu sporit. 
• În Moldova femeile muncitoare primesc în medie o remunerare pentru muncă mai mică cu 12133 lei decît a muncitorilor bărbați. 
• În Moldova parlamentul a adoptat o lege a zilierilor care scoate unele categorii de angajați – muncitorii zilieri necalificați – de sub incidența prevederilor Codului Muncii și îi lasă la cheremul angajatorilor. 
• În Moldova, în 2017, Parlamentul a adoptat, fără discuții publice, modificări substanțiale la Codul Muncii care slăbesc considerabil protecția angajaților în fața angajatorilor. Dintre cele mai importante menționăm: libertatea angajatorului, după o perioadă de probă, să concedieze un angajat fără vreo explicație, în mod arbitrar; exclude obligativitatea emiterii, de către angajator, a ordinului de angajare; micșorarea cu doi ani a duratei concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani; eliminarea obligativității acordului scris al comitetului sindical al unității la concedierea angajatului.
  În pregătire e un nou Cod al Muncii, cu prevederi și mai drastice pentru angajați!

De 1 mai, de asemenea, aducem respectul nostru cel mai profund muncitorilor și muncitoarelor care își apără constant drepturile.

Un respect deosebit pentru:

• Muncitorii și muncitoarele de la Fabrica de Zahăr din Glodeni, care și-au apărat prin rezistență și protest, vreme de mai mulți ani, dreptul la salariul lor cîștigat onest. Într-un final ei au pierdut, dar au oferit țării întregi un exemplu demn de urmat.
• Muncitorii și muncitoarele de la Orlact, de la Moldcarton…
• Muncitorii și muncitoarele de la Fujikura (Comrat și Chișinău).
• Muncitoarele de la fabrica de confecții Maxmanserv (Bălți).
• Liderii sindicali neînfricați precum Tatiana Colomoițeva, care au plătit cu viața lor curajul de a apăra dreptul la muncă.  

 

Imagine de fundal: ”Greva muncitorilor de la Fabrica de Tutun din Plovdiv, Bulgaria”  de Georgi Yordanov Bozhilov. 
Sursă imagine.